Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘Moldova’

Joking МОЛ-DO-VA!

În M O L D O V A îmi place mai mult DO, mai puţin – МОЛ şi deloc – VA.

Fiecare dintre cele trei silabe care compun numele Moldovei exprimă ceea ce ni se întâmplă fiecăruia în parte şi ţării împreună.

Atunci când trupa Vunk a descoperit că Ziua naţională a României, scrisă în cifre, este numărul de telefon al apelului de urgenţă: 112 (01.12), care se potriveşte pentru un popor mereu în stare de urgenţă, m-am gândit că şi numele Moldovei ascunde un mare adevăr despre noi – fie că ne place, că ne place mai puţin sau nu ne place deloc.

Îmi place silaba DO din cuvântul „Moldova”, mai întâi, pentru că sugerează muzicalitate, oricum am cânta Mol-do-va – cu do de sus sau cu do de jos. Apoi – pentru că exprimă, în engleză, împreună cu alte atâtea semnificaţii, cel mai important verb de acţiune: „to do”, a face. În Mol-DO-va am făcut atâtea, facem multe, am putea face altele, însă mai eficace şi mai raţional ca până acum.

Silaba МОЛ din numele Moldovei, dacă o rostim în rusă, înseamnă „chipurile”, „cică”, „ca şi cum”. „Chipurile, în Moldova se poate trăi”. „Cică, Moldova avansează…”. „Ca şi cum justiţia în Moldova face dreptate omului simplu”. Iată de ce silaba МОЛ, spre deosebire de silaba DO, îmi place mai puţin în МОЛ-DO-VA.

Şi nu-mi place deloc acest VA, care ţine de un viitor incert: „MOL-DO-VA-fi-bine”. Iar dacă rostim acest VA! în franceză, o facem cu sensul interjecţiilor: „fie!”, „fie aşa!”, „accept!”.

(mai mult…)

Anunțuri

Read Full Post »

Iar acum, vorba ceea, hai mai bine despre Japonia să vorbim, căci ea singură, probabil, este veselă şi nevinovată în amintirea mea.

Cu ocazia aniversării celor 15 ani de când am fost în Japonia, vreau să rememorez câteva istorii, motivat de o participare la emisiunea „Deşteptarea” de la „Jurnal TV”, la invitaţia lui Sergiu Bezniţchi şi a Ilincăi Avram.

JAPONIA SURPRINZĂTOARE
…Pe o masă din casa familiei care ne-a găzduit mai multe săptămâni în Japonia se aflau câteva fructe şi un strugure de poamă de hârtie – harta Moldovei. Pe hartă –trei localităţi. În centru, bineînţeles, era capitala Moldovei, oraşul Chişinău. Puţin mai la nord, surpriză: satul Chiperceni. Iar la sud, şi mau surprinzător: Dezghingea. „Am luat-o de pe internet”, ne-a mărturisit chirurgul Tanaka.

„Aţi inventat asta”, mi-a spus, zâmbind, câţiva ani mai târziu, directorul şcolii din Chiperceni, atunci când i-am povestit istoria cu această hartă. „Este o întâmplare adevărată. E, practic, imposibil să inventezi una ca asta. Trebuie numaidecât să se întâmple, ca să o poţi povesti şi altora”, i-am zis. Să ajungi la capătul pământului, în Ţara Soarelui Răsare, şi să descoperi acolo o hartă a Moldovei în care principalele trei localităţi sunt Chişinău, Chiperceni şi Dezghingea – oare nu asta înseamnă o Japonie care te surprinde mereu, o Japonie japoneză.

SCHIMBAREA ŢEVILOR ÎN JAPONIA, BUCURIA CETĂŢENILOR
… A intrat un om necunoscut, îmbrăcat în salopetă, şi i-a întins gazdei o cutie legată cu panglică şi un plic. În cutie era un cadou. Trei săpunuri colorate, iar în scrisoare – justificarea cadoului şi scuzele pentru deranjul legat de schimbarea ţevilor pe strada din apropierea casei.

(mai mult…)

Read Full Post »

Zâmbetul a venit pentru Ludmila Ţiganu abia spre sfârşitul celor 10 săptămâni ale misiunii sale în Pakistan, la Islamabad. Moldoveanca aflată, la sfârşitul anului 2010, într-o misiune de urgenţă în această ţară afectată de inundaţii şi conflicte, a descoperit acolo mai întâi o situaţie gravă, sugerată de numele capitalei Islama-BAD, şi apoi zâmbetul pa-KISS-tanezilor, ascuns printre litere, ca printre munţii Hindukush, în denumirea ţării.

Ludmila Ţiganu, specialist în comunicare, cu o experienţă de peste un deceniu în Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare în Moldova, a ajutat biroul PNUD din Pakistan să comunice lumii dimensiunile umane ale inundaţiilor din 2010 din această ţară din Asia de Sud şi să mobilizeze sprijin internaţional pentru recuperarea ţării.

„Inundaţiile din Pakistan au avut consecinţe mai mari decât cutremurul de aici, din 2005, şi chiar decât tsunami din 2004 din Indonezia: 20 de milioane de persoane afectate, două mii de decese şi multă-multă suferinţă”, spune Ludmila, pentru care primele zile la Islamabad au adus şi primele lucruri şocante. Restricţiile de circulaţie pentru angajaţii ONU, din cauza măsurilor de securitate; oameni pe care îi întâlneşti şi nici unul dintre ei nu a auzit despre Moldova; sau sms-urile care conţin puţine cuvinte şi multe cifre, iar cifrele nu sunt altceva decât numărul victimelor din ultimul atac sinucigaş cu bombă.

Pentru o moldoveancă aflată prima oară Pakistan, ţara s-a dezvăluit – şi-a scos vălul – la început prin contrastele sale, iar apoi a oferit şi detalii care o aseamănă, paradoxal, cu Moldova. „La Islamabad este izbitor contrastul dintre oraşul verde, frumos şi modern, înconjurat de munţi, cu oameni prietenoşi, pe de o parte, şi, pe de altă parte, multiplele puncte de control, cu militari înarmaţi şi pericolele la tot pasul din cauza atentatelor teroriste”, explică Ludmila Ţiganu.

(mai mult…)

Read Full Post »

Grecu.

Ungureanu.

Rusu.

Rusu-Ciobanu.

Munteanu.

Argentina.

Bulgaru.

Domnica.

Sârbu.

Cazacu.

Peru.

Verdianu.

Neamţu.

Şi, bineînţeles, Moldovanu.

Turcu?

(mai mult…)

Read Full Post »

Acest articol nu este destinat copiilor şi nici, probabil, oamenilor care  au apreciat textele pe care le-am scris până acum pe acest blog. Este un articol publicat în aceste zile în revista de (in)formare şi atitudine civică, seria (c) arte, comunicare, mass-media ATELIER. Şi îl împărtăşesc aici.

Igor GUZUN
Lector superior, Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării, USM / Director Agenţia de comunicare „URMA ta”

„ORICE PROFESOR TREBUIE SĂ PREDEA, ÎN PRIMUL RÂND, NATURA UMANĂ ŞI ABIA APOI MATERIA SA”
Am fost – atunci când fiica mea era mică – unul dintre cei trei taţi dintr-o sută din Moldova care, potrivit unui studiu al Fondului Naţiunilor Unite pentru Copii, obişnuiesc să citească povestea de seară copilului. Şi înţeleg că aceasta este o investiţie atât în viitorul copilului meu, care are acum vârsta de aproape zece ani, cât şi în bătrâneţea mea prosperă.

Până să beneficiez însă de roadele acestei investiţii de atenţie – şi investind un dolar în iniţiative de dezvoltare la vârsta copilăriei mici, se poate obţine mai târziu o economie de şapte dolari – m-am gândit că trebuie să contez de asemenea pe generaţia care-mi va plăti pensia la modul direct – tinerii de azi. Este unul dintre motivele pentru care mă implic, de vreo zece ani, în efortul Facultăţii de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării de a instrui tineri reporteri.

I-am descoperit pe tineri încă pe când eram jurnalist-jucător şi editam, împreună cu alţi câţiva colegi, revista „Săptămâna”. Dar i-am cunoscut mai bine de când sunt jurnalist-antrenor la Universitatea de Stat din Moldova. Am înţeles şi cum se numeşte ceea ce fac aici, când am citit în aceste zile ce scrie într-o carte de comunicare eficientă: „Orice profesor trebuie să predea, în primul rând, natura umană şi abia apoi materia sa”, afirmă Dr. Haim Ginott. Cursul de jurnalism pentru dezvoltare umană pe care l-am susţinut se axează, pe de o parte, pe abordarea umană a demersului didactic şi, pe de altă parte, pe studierea tehnicilor profesionale de realizare a subiectelor care pot contribui la afirmarea unor oameni şi la progresul social al unei ţări.

(mai mult…)

Read Full Post »

„Şi unde ziceţi că eraţi când v-am sunat?”, ne întreabă tata. „La Mall, îi răspunde nepoata. „Şi ce faceţi acolo?”. „Mergem să ne întâlnim cu prietenii”. „Şi noi aveam, înainte, Mall-ul nostru: se numea Comso-Mall”, spune tata, care este bunelul fiicei mele.

„Mai spune cum era înainte”, îi cere, cate odată, ea. „Înainte, prin sat pe la noi umblau uneori femei cu cerutul şi…”. Înainte să încheie bunelul propoziţia, sar cu vorba: „Acum şi la Chişinău poţi întâlni femei cu Cerruti”. Şi-i povestim că aceasta este o casă de modă, că are peste 100 de ani de istorie şi aşa mai departe – la fel cum el altădată ne-a spus câteva istorii despre Comso-Mall.

„Şi ce mai poartă lumea azi?” „Gucci, un mare creator”. „Înainte era Великий мо-Gucci”. „It’s very nice – Звери nice” – ne jucăm mai departe.

„Înainte pentru toate casele din sat era o singură poştă”. „Acum fiecare casă din sat poate avea propria poştă – poşta electronică”. Şi cădem de acord împreună – fiica, tata şi bunelul – că e-mail bine cum e @cum, când ai poştă nu doar în casă, ci şi în iPhone. Şi nepoata îi demonstrează bunelului cum funcţionează la telefon poşta fără să ieşi din casă.

(mai mult…)

Read Full Post »

Există, totuşi, continuitate. Şi vorbim aici despre numele persoanelor publice – de la politicieni până la vedete, de azi şi de ieri – unite printr-o literă sau mai multe.

Sneg-Ur-echean.

Lucins-Chi-rtoacă.

Ghim-Pu-lbere.

Fila-T-ănase.

Lu-Pu-şcaş.

Buli-Ga-lben.

Foc-Şa-laru.

Talma-Ci-mpoi.

(mai mult…)

Read Full Post »

Older Posts »

%d blogeri au apreciat asta: