Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘ÎNŢELEGEREA CUVINTELOR’ Category

Hay Da-Vai, sărmana turturică…

Hay Da-Wi-Fi.

Hay Da-Вайкуле. Vai, cool, yeah!

Hay Da-VAIO Professional.

Hay Da-Way. Moldovan Way.

Hay Davay.

Read Full Post »

Episodul 1 poate fi citit aici sau aici.

În Doru din nou a dat cântatul: „Să-mi cânţi hai-duc bătrân ceva, / Hai cântă ce-i şti bine, / Căci vin ţi-oi da şi bere da, / şi hai-na’ de pe mine”.

Iar de colo sare şi Sergiu: „HAI să-ntindem hora maaaree / Mai aici şi, măi Coleaaa!…”

Toţi îl susţin: „Mai aproape de hotare / Să refacem FC Dacia!”

Într-un târziu, Doru Ciocanu zice: „dAR ŞTIŢI… – oops, am apăsat întâmplător cu deştul pe Caps Lock… rectific: – Dar ştiţi care e probabil berea cea mai bună în lume?”

Sergiu Bezniţchi râde: „hAI CĂ… – oops, şi eu am apăsat cu deştul Caps Lock… – Hai că pui întrebări copilăreşti. Cea mai bună bere sunt două: CHI şi NĂU!”

Doru: „Sergiu, s-o spui atunci, când ne vom juca în oraşe, dar acum ne jucăm în beri. Heineken! – se scrie HEI, dar în germană se citeşte HAIneken. De aceea am şi întrebat, ca să spun şi eu ceva cu HAI”.

Igor Guzun: „Iar ketchupul cel mai bun probabil în lume este Heinz – se scrie HEI, dar în germană se citeşte HAINŢ”.

Doru: „Corect, Igor, nota opt-imală”.

Igor: „De ce opt? Se poate zece cu minus?”

Sergiu: „Se poate. Mama mea e-nvăţătoare”.

Doru: „Bine, HEIL Deutschland, Хай живе Украина, HAI, România şi hai acasă”.

Igor: „Şi hai să dăm mână cu mână cei cu inima RO.mână… mai departe”.

Sergiu: „Doru deja a cântat în aceste episoade Hora Unirii. Hai să avem obraz, că ne aude Heinrich Heine, HAYawata din „Cântecul lui Hayawata” şi Gică Petrescu cu piesa „Hai noroc şi la mai mare”.

Doru: „…Şi Pan Halipa, Karl-Heinz Rumennigge, Haia Montana din Shanhai, Haira din Haifa, albumul lui AC/DC „High Voltage” şi Alunelul.

(mai mult…)

Read Full Post »

„Să scriem un text împreună”, au fost, parcă într-o minte, Sergiu Bezniţchi, Doru Ciocanu şi Igor Guzun. Şi au ales cuvântul-îndemn, cuvântul-salut „HAI”.

Doru a avut prima replică: „Stimaţi prieteni, hi! Hai. Acestea fiind spuse, să vă spun un HAI-ku”.

„Un haiku e întotdeauna HAI-os. Şi hai să continuăm apoi cu un text în proză”, a zis Sergiu.

„Şi după asta să-l rugăm pe Hay Davay să publice pe blogul său aceste texte despre cuvântul HAI”, a propus Igor.

Deci, Haiku, de Doru Ciocanu: „Hi-high cu trestioara / Pân-la Haia Haikimara! / Şi-apoi o luăm hai-hui / Pe portalul nimănui”. Şi urmează o dezvăluire: „De fapt, autorul e Omar HAY-am, eu doar l-am tradus”.

Şi urmează primul alineat din textul lui Sergiu Bezniţchi: „Haina de haimana (hai, mâna sus, cine-i la fel!) a lui Mi-hai, care e mai di-hai ca a lui Marshall Bruce Mothers, mai că (totuşi, e vorba de cămaşă, că cam aşa am înţeles de la autor) nu e ca o zdreanţă”.

Până să urmeze deznodământul, Igor Guzun formulează definiţia cuvântului „HAI”: „Definiţia cuvântului „Hai” este Hi Definition”.

„Da eu să vă cânt un cântec. „Hai să dăm mână cu mână / Cei cu inima română…”, cântă Doru şi apoi schimbă fundalul sonor, cu Joseph Haydn, cel care a introdus menuetul ca mişcare de sine stătătoare, pentru a introduce un element senzual în continuarea prozei de dragoste a lui Sergiu.

„Veronica îi spuse lui Mihai într-o dimineaţă: „Hai să mergem, honey”. Un fel de „lets get high”. Aşa genii o iau hăi-sa, hai să fim sinceri… Mihai răspunse sec: „Kohai meni, kohai”. Și imediat a scris „Hai am un singur dor” şi „Iubind în haină…”. Şi îl fură dintre noi haita de lupi, vorbă la care Marian ar spune: „Ei, hai, că nu e chiar aşa…”. Hai, dacă zici, zic eu, că tu eşti preşeDINTE acum”.

(mai mult…)

Read Full Post »

1.
Mă uit peste cele „10 lucruri despre care ştim că sunt adevărate” din filosofia „motorului de căutare perfect” Google.

2.
Şi, cu ajutorul acestui motor, trec peste titlurile celor mai citite 10 cărţi din lume şi sunt mândru de lecturile mele de până acum.

3.
Mă documentez apoi pentru un interviu cu 10 lucruri pe care BBC le-a învăţat despre Africa, unde 71 la sută dintre camerunezi nu au avut anul trecut bani de ajuns să-şi cumpere alimente, iar 81 la sută dintre locuitorii din Botswana au telefon mobil.

4.
Sunt atent la cele 10 lucruri pe care trebuie să le faci după instalarea platformei WordPress.

5.
În acelaşi timp, încerc să fiu atent la cele 10 lucruri pe care trebuie să le cunosc despre modificările privind confidenţialitatea pe Facebook.

6.
Iar atunci când deschid, curios, cele 10 lucruri pe care adolescenţii care scriu ar trebui să le ştie despre scris, mă gândesc de ce nu erau asemenea recomandări pe vremea când putem fi grupul-ţintă al acestora.

7.
Şi pentru că mi-am amintit despre copilărie, deschid topul celor mai aşteptate jocuri în 2011.

(mai mult…)

Read Full Post »

Ana mi-a scris într-un mesaj că astăzi este Ziua Mondială a cuvântului „Mulţumesc”. A folosit această ocazie ca să mi-l spună. Mulţumesc şi eu!

Şi profit, cum se zice, de acest prilej să spun „mulţumesc!” oamenilor care m-au pus pe blogroll: Alexandru Bîtcă, Alexandru Gurdila, Anişoara Loghin, Aurica Diaconu, Ion Uruşciuc, Iurie Sănduţă, Într-o zi de miercuri Blog, Napobloghia, Olga Bondari, Sergiu Bezniţchi, Svetlana Postolachi, Veacheslav Kushter şi Zinaida Esepciuc.

Şi lista rămâne deschisă, la fel ca şi cuvintele de mulţumire care vor urma.

Read Full Post »

– Să scriem un alt text împreună, i-am propus lui Doru Ciocanu, după difuzarea subiectului „Bunica nu era îndemnată să apese pe LIKE, ea LIKE-a casa cu lut…”, pe care l-am scris acum câteva luni pentru Hotnews.md împreună, el de la Toronto şi eu de la Chişinău.

Doru acceptă şi scrie: „Hai să începem cu CĂCI, un cuvânt foarte – dar foarte – frecvent în limba, mai ales, moldovnească. Mai ales, dacă-l citeşti fără diacritice”.

– Fără CĂCIuliţă, ai în vedere – precizez eu şi, scriind asta, vine cântecul lui Doru:

– “Cu CĂCIulile pă frunte / Stăm de veacuri ca un munte…”

– Nu cânta tu – zic – căci acesta-i cântecul lui Dragoş Blănaru – căci el îl cânta când avea dispoziţie”.

– Da – răspunde Doru, e al lui Dragoş, căci Dragoş şi el purta CĂCulă de cârlan, ca şi mine şi ca şi Vichia Vâlcu, odată demult, într-o excursie la Liov. Şi un liovean cam oleacă bat, unde se uită la noi trei, cu CĂCIuli de cârlan, şi întreabă: „Vî şo, gheneralî, şo-li?”… Aici, de fapt, trebuie de râs, CĂCI e hazliu, nu?

– Nu – zic – căci nu înţeleg de ce ne-am abătut de la tema cu CĂCI.

– Pentru că-cu-CĂCIulile pă frunte / Stăm de veacuri ca un munte… Deşi muntele (şi, apropo, şi marea) – tiu-tiu! Deci, căci a venit vorba, Igor, CĂCI este un cuvânt extrem de valoros atunci când vrei să eviţi cacofoniile.

(mai mult…)

Read Full Post »

%d blogeri au apreciat asta: