Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Noiembrie 2010

La un ceai (Cabo) VERDE am căutat plante medicinale în numele de ţări. Dacă în natură pentru vindecarea fiecărei maladii se găseşte o plantă sau mai multe, atunci în numele ţărilor lumii se găseşte câte o plantă, uneori ascunsă la prima vedere. Iată reţetele de azi.

Ceaiul din fructe de A-FIN-landa poate răcori canalul energetic drept.

La fel, un efect energizator îl au seminţele de c-YEMEN: ceaiul de chimen este bun pentru stimularea lactaţiei.

Florile de Liechtens-TEI-n reglează tensiunea arterială, unguentul cu extract de flori de N-ALBA-nia este indicat împotriva rănilor şi eczemelor şi ceaiul de El-SALVIE-dor are efect curativ în caz de spasme.

Florile de CIPRU au şi ele efect tămăduitor: pe răni şi pe ulcere pe piele se fac spălături cu extract alcoolic de cimbru.

Codiţele de CHILE-ş au urmări purificatoare asupra întregului organism, când se ia un pumn de codiţe de cireş, se face un ceai şi se bea de câteva ori pe zi.

Interesant, dacă în Senegal, pe plajele sale de nisip, nu creşte Coada Calului, cum îşi tratează oamenii acolo hemoragiile? Coada SENE-CAL-ului are proprietăţi remarcabile nu doar în tratamentul hemoragiilor, ci şi ale petrei şi nisipului la rinichi.

(mai mult…)

Anunțuri

Read Full Post »

Muncitor la o fabrică de biscuiţi pentru câini. Este una dintre profesiile pe care le îmbrăţişează, pentru puţin timp, scriitorul Charles Bukowski şi eroul romanului său „Factotum”, Henry Chinaski. Şi în acest roman, la fel ca în cele mai cunoscute cărţi ale lui Bukowski, „Femei” şi „De duzină”, biografia autorului se contopeşte cu viaţa personajului central din ficţiunile sale, scrise toate în cheia unui realism murdar, dar cu dragoste curată pentru viaţa oamenilor obişnuiţi.

Atunci când personajul din „Factotum”, Chinaski, este eliberat din închisoare, după ce tatăl lui plăteşte o amendă de 30 de dolari, tata îi spune: „Fiule, de n-ar fi fost primul război mondial, n-aş fi cunoscut-o niciodată pe mama ta şi tu n-ai fi venit pe lume”.

La fel ca eroul romanelor sale, scriitorul Charles Bukowski este fiul unui soldat american şi al unei nemţoaice, născut în 1920, în Germania. A urmat cursuri de jurnalism în America şi a supravieţuit din slujbe mărunte: liftier, şofer de camion, muncitor într-o fabrică de biscuiţi pentru câini şi aşa mai departe. Iar atunci când a ajuns funcţionar la poştă, a început să scrie. Bukowski a scris în cei 74 de ani pe care i-a trăit mii de poezii, sute de nuvele şi şase romane – toate despre femei, alcool şi oameni obişnuiţi. Obişnuiţi cu sărăcia, cu lipsurile şi cu mersul la oficiile forţei de muncă, pentru a căuta slujbe.

Prima muncă pe care o face personajul principal din „Factotum”, Henry Chinaski, este cea de distribuitor de reviste. A obţinut serviciul, chiar dacă la interviul de angajare a venit nebărbierit. „De ce nu v-aţi bărbierit? Aţi pierdut un pariu?”, l-a întrebat angajatorul. Henry a răspuns: „Încă nu. Am pus pariu că pot să-mi găsesc o slujbă într-o singură zi, chiar şi cu barba asta”. A obţinut-o pentru trei sau patru zile, cum mărturiseşte, şi a renunţat la ea, după ce a cerut o mărire de doi dolari la leafa de 17 dolari pe săptămână, iar patronul a spus că pur şi simplu nu poate.

(mai mult…)

Read Full Post »

„Moldova, ce nume frumos! S-ar potrivi unei mărci noi de automobil!” Aşa a exclamat, cu ani în urmă, un diplomat străin, aflat la Chişinău. Astăzi există momente în care chiar cred că satele Moldovei au inspirat, cu numele lor, producătorii de automobile, fiindcă, vedeţi, sunt prea multe coincidenţe.

O fi Mercedes numele fiicei unui om de afaceri care a schimbat viitorul industriei de autovehicule, însă la fel de sonor putea fi şi Merce-DEZ-ghingea, după numele unei comune din sudul Moldovei.

Din numele satului FERA-PONTI-evca din Găgăuzia s-au inspirat şi FERRARI, şi PONTIAC.

FIAT-ul – de la So-FIA, raionul Drochia. A rostit cineva Dro-KIA?

Satul CONGAZ – Con-GAZ 53 şi, undeva în aceeaşi regiune, există şi o localitate pentru nuanţa din culoarea camionului – Svetlâi.

Datorită satului TOMAI limuzina MAYBACH s-ar fi putut numi la fel de prestigios to-MAYBACH şi TRABANT-ul – puţin mai modest, VA-TRA-bantul.

C-ALFA din raionul Anenii Noi a dat primul cuvânt pentru ALFA Romeo, iar VOLoaVe din Soroca – toate literele pentru VOLVO.

(mai mult…)

Read Full Post »

Un roman de dragoste cu un singur personaj masculin viu. Şi în cele peste o sută de pagini – mai multe femei, iar pe fularul uneia dintre ele – o mie de cocori. În rest, amintiri, situaţii, replici şi obiecte care spun multe despre tot ce-au văzut şi au trăit, alături de oameni. Este romanul „O mie de cocori”, scris, în 1952, de unul dintre cei mai cunoscuţi prozatori japonezi, Yasunari Kawabata.

Un Senbazuru, purtat pe un furoshiki, de o fată care se descalţă de geta, apoi îşi scoate tabi, când intră în mizuya. Şi ceaşca de oribe, din care au băut sencha mai multe generaţii. Tocmai am povestit debutul romanului, în care domnişoara Inamura îşi descalţă sandalele japoneze, îşi scoate şosetele pentru a lua altele, când intră în anticamera pavilionului de ceai. Poartă un fular cu motivul ornamental al celor o mie de cocori şi este remarcată de Kikuji, care vine la o ceremonie a ceaiului, unde este servit dintr-o ceaşcă ce a trecut din generaţie în generaţie, vreme de patru secole, prin mâinile unor maeştri ai ceaiului. Este ceaşca pe care tatăl lui, decedat cu patru ani în urmă, o aprecia foarte mult, scrie Kawabata. Poate la fel de mult ca pe cele două femei care au făcut parte din viaţa lui, dar nu şi din familia lui.

„O mie de cocori” şi celelalte romane – scurte şi rafinate – ale lui Yasunari Kawabata dau senzualismului o nouă dimensiune, remarcată şi de Comitetul Nobel, care i-a acordat lui Kawabata, în 1968, Premiul Nobel pentru Literatură. Yasunari Kawabata este astfel primul scriitor japonez laureat al Premiului Nobel pentru Literatură, obţinut, aşa cum a argumentat Comitetul, „pentru măiestria sa narativă, care exprimă cu mare sensibilitate esenţa gândirii japoneze”.

(mai mult…)

Read Full Post »

Nu poate întreba omul cu voce tare familia în magazin dacă să cumpere pelemeni, fără să atragă atenţia cuiva.

Nu poate scrie „piele” fără „i” cu Caps Lock-ul apăsat.

Până şi instalatorul din casa noastră este implicat oarecum în asta şi face din mână de la balcon, alături de soţia sa, într-un spot electoral.

Începutul de PL-meni şi PL-a au astăzi conotaţie electorală şi mă mir cum nu a fost încă scos la înaintare sau invocat cel mai mare fotbalist al tuturor timpurilor Pelé.

Acum nici nu poţi să alegi o scurtă de piele demisezon. Dacă te trădează eticheta: „Scurtă de PLDM-sezon”?

Încercaţi să comandaţi la telefon de la magazinul de birotică un „scaun prezidenţial piele DEMO”, aşa cum e scris în catalog. Există şanse mari să se înţeleagă „scaun prezidenţial PLDM”.

Şi dacă în ziua alegerilor copiii au de învăţat o poezie PD rost pentru luni şi părinţii îi îndeamnă să facă asta duminică? Va fi acest îndemn calificat ca agitaţie electorală? Oare ceea ce gândesc adesea oamenii şi spun uneori cu voce tare: „Sper să se rezolve mai re-PD!” nu este sloganul lor mai bun pentru toate timpurile?

Dar ştiţi care este, se pare, singurul cuvânt din dicţionar care conţine abrevierea AMN? Să fie AMNezie? Poate să neglijăm puţin ortografia şi să scriem oAMNi?

Ce-o fi crezând oare despre toate acestea unul dintre aceşti nişte oAMNi, instalatorul din casa noastră Dorel Mihailovici, care face din mână într-un spot electoral? Poate să-l întreb la o bere – la o BeReCe-Mă. duc să-l întreb.

Read Full Post »

Mai multe sate din Moldova ne învaţă să ne exprimăm sentimentele – şi atunci când sentimentele noastre sunt satisfăcute, şi atunci când nu.

BUCURIA din Cahul şi BUC-ovăţ din Străşeni ne învaţă să spunem că suntem BUCUROŞI.

La LUMINIŢA din Nisporeni ne simţim LUMINAŢI.

MÂNDRA din Călăraşi, MÂNDREŞTII Noi din Sângerei, MÂNDREŞTII şi MÂNDRA din Teleneşti ne ajută să ne simţim, bineînţeles, MÂNDRI.

Ci-MIŞ-lia şi Ci-MIŞ-enii din Criuleni ne ajută să spunem că suntem, măcar pe jumătate, MIŞ-caţi.

MIŞ-cova din Ialoveni ne ajută să ne simţim opti-MIŞ-ti, tot pe jumătate.

La GLINJENI din Făleşti ne-am putea simţi NE-GLINJENŢI.

Iar la RĂCĂRIA din Rîşcani – RĂCORIŢI.

La SLOBOZIA Duşca din Criuleni şi la toate celelalte SLOBOZII din ţară ne simţim LIBERI.

SPE-ia din Anenii Noi ne oferă motive de SPE-ranţă.

UŞUREI din Râşcani ne facem să ne simţim UŞURAŢI.

(mai mult…)

Read Full Post »

La 30 de ani de la prima apariţie, pentru Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării a Universităţii de Stat din Moldova se potriveşte mai degrabă ortografierea Fa-COOL-tate decât FACK-ultate.

Pentru că aici este, în primul rând, mai mult COOL decât FACK.

Apoi, pentru că această Facultate oferă mai multe facultăţi: facultatea de a gândi, facultatea de a spune etc.

Am re-gândit, împreună cu câţiva colegi mai tineri – studenţi la cursul de ŞTIRI, numele mai multor profesori ai Facultăţii de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării. Este un PROMO – un exerciţiu de PROMO-vare. Un exerciţiu de COO-noaştere, de COO-raj, de COOL-tivare a notorietăţii şi aşa mai departe.

(mai mult…)

Read Full Post »

Older Posts »

%d blogeri au apreciat asta: