Feeds:
Articole
Comentarii

De astăzi blogul meu este pe http://aiciscriu.eu/

Anunțuri

Salut, Conştiinţă!
Mi-a fost dor de tine.
Aseară făceam shopping
Direct din vitrine.
De vină-s prietenii –
Mutre cretine
Cu doi la purtare
Şi sticlele pline.

Nu, nu, nu-mi spuneţi că sunt pierdut,
Nu, nu, promit c-o iau de la-nceput.
Cuminte ca laptele fiert,
De mâine promit că mă-ndrept.

E vineri azi, bătrâne,
Şi pleacă ultimul troleu.
Rămâne focu-n vene
Ce-ar încălzi un Chişinău.

Avem adrenalină
Destulă pentru toţi.
Sfârşit de săptămână
Fugim de parc-am fi pe roţi.

Citește în continuare »

Tendinţele stilului pentru 2011 în lume – sacourile în carouri, roşu-culoarea vedetă a colecţiilor pentru bărbaţi, imprimeurile 3D şi nuanţele vibrante în ţinutele pentru femei – pot avea un echivalent în stilul mass-media din Moldova: acurateţea, diateza activă, echilibrul în relatările despre copii sau limbajul orientat spre gen.

GHIDUL de stil cu norme etice pentru jurnalişti, editat de Asociaţia Presei Independente, a anticipat încă la sfârşitul anului 2009 care trebuie să fie tendinţele, nuanţele, abordările şi designul presei moldoveneşti în 2011 şi sunt onorat că am fost asociat, printr-o contribuţie, la acest efort. Rămân încântat că am fost, în promovarea trendului de a face jurnalism echilibrat şi responsabil, alături de Liliana Viţu-Eşanu, Loretta Handrabura, Alina Radu, Dumitru Lazur şi Petru Macovei – ca să citez numele oamenilor pe care îi cunosc.

Cum numim copiii? am fost întrebat de colegii mei mai tineri şi am răspuns pe paginile GHIDULUI de stil. În fiecare caz, copilul este „o persoană”, „o fiinţă umană” şi are nevoie, pentru a creşte cu demnitate, de o atitudine demnă, exprimată inclusiv prin mass-media, în termeni neutri. Deci, pentru a scrie despre copil, vom folosi cuvinte neutre, ce încurajează dezvoltarea şi independenţa copiilor – „copil”, „adolescent”, „tânăr”, „elev”, nu „micuţ”, nu „copilaş”, nu „pici”.

Cum nu trebuie să-i numim pe copii? Copiii nu sunt nici „odrasle”, nici „progenituri”. Ne-ar plăcea, oare, să se vorbească în aceşti termeni despre copiii noştri? Copiii nu sunt nici „îngeraşi”, şi nici „împieliţaţi”. Prin urmare, nu trebuie să tratăm copiii şi tinerii – în cuvinte şi atitudini – „ca pe nişte porţelanuri, dar nici ca pe arici”.

Copiii nu sunt „minori”. În limbajul curent, acest cuvânt are conotaţie negativă. Numaidecât unei minore i s-a întâmplat ceva rău sa un minor a comis un delict. Simpla menţionare a Comisiilor pentru minori sau a inspectoratelor pentru minori creează deja un context negativ şi o atitudine negativă. Astfel, chiar dacă terminologia juridică face referiri, de exemplu, la „persoane minore” sau la „legislaţia privind munca minorilor”, vom alege să le spunem acestor persoane „copii” şi să evităm cuvântul „minor”.

Citește în continuare »

Joking МОЛ-DO-VA!

În M O L D O V A îmi place mai mult DO, mai puţin – МОЛ şi deloc – VA.

Fiecare dintre cele trei silabe care compun numele Moldovei exprimă ceea ce ni se întâmplă fiecăruia în parte şi ţării împreună.

Atunci când trupa Vunk a descoperit că Ziua naţională a României, scrisă în cifre, este numărul de telefon al apelului de urgenţă: 112 (01.12), care se potriveşte pentru un popor mereu în stare de urgenţă, m-am gândit că şi numele Moldovei ascunde un mare adevăr despre noi – fie că ne place, că ne place mai puţin sau nu ne place deloc.

Îmi place silaba DO din cuvântul „Moldova”, mai întâi, pentru că sugerează muzicalitate, oricum am cânta Mol-do-va – cu do de sus sau cu do de jos. Apoi – pentru că exprimă, în engleză, împreună cu alte atâtea semnificaţii, cel mai important verb de acţiune: „to do”, a face. În Mol-DO-va am făcut atâtea, facem multe, am putea face altele, însă mai eficace şi mai raţional ca până acum.

Silaba МОЛ din numele Moldovei, dacă o rostim în rusă, înseamnă „chipurile”, „cică”, „ca şi cum”. „Chipurile, în Moldova se poate trăi”. „Cică, Moldova avansează…”. „Ca şi cum justiţia în Moldova face dreptate omului simplu”. Iată de ce silaba МОЛ, spre deosebire de silaba DO, îmi place mai puţin în МОЛ-DO-VA.

Şi nu-mi place deloc acest VA, care ţine de un viitor incert: „MOL-DO-VA-fi-bine”. Iar dacă rostim acest VA! în franceză, o facem cu sensul interjecţiilor: „fie!”, „fie aşa!”, „accept!”.

Citește în continuare »

Hay Da-Vai, sărmana turturică…

Hay Da-Wi-Fi.

Hay Da-Вайкуле. Vai, cool, yeah!

Hay Da-VAIO Professional.

Hay Da-Way. Moldovan Way.

Hay Davay.

Episodul 1 poate fi citit aici sau aici.

În Doru din nou a dat cântatul: „Să-mi cânţi hai-duc bătrân ceva, / Hai cântă ce-i şti bine, / Căci vin ţi-oi da şi bere da, / şi hai-na’ de pe mine”.

Iar de colo sare şi Sergiu: „HAI să-ntindem hora maaaree / Mai aici şi, măi Coleaaa!…”

Toţi îl susţin: „Mai aproape de hotare / Să refacem FC Dacia!”

Într-un târziu, Doru Ciocanu zice: „dAR ŞTIŢI… – oops, am apăsat întâmplător cu deştul pe Caps Lock… rectific: – Dar ştiţi care e probabil berea cea mai bună în lume?”

Sergiu Bezniţchi râde: „hAI CĂ… – oops, şi eu am apăsat cu deştul Caps Lock… – Hai că pui întrebări copilăreşti. Cea mai bună bere sunt două: CHI şi NĂU!”

Doru: „Sergiu, s-o spui atunci, când ne vom juca în oraşe, dar acum ne jucăm în beri. Heineken! – se scrie HEI, dar în germană se citeşte HAIneken. De aceea am şi întrebat, ca să spun şi eu ceva cu HAI”.

Igor Guzun: „Iar ketchupul cel mai bun probabil în lume este Heinz – se scrie HEI, dar în germană se citeşte HAINŢ”.

Doru: „Corect, Igor, nota opt-imală”.

Igor: „De ce opt? Se poate zece cu minus?”

Sergiu: „Se poate. Mama mea e-nvăţătoare”.

Doru: „Bine, HEIL Deutschland, Хай живе Украина, HAI, România şi hai acasă”.

Igor: „Şi hai să dăm mână cu mână cei cu inima RO.mână… mai departe”.

Sergiu: „Doru deja a cântat în aceste episoade Hora Unirii. Hai să avem obraz, că ne aude Heinrich Heine, HAYawata din „Cântecul lui Hayawata” şi Gică Petrescu cu piesa „Hai noroc şi la mai mare”.

Doru: „…Şi Pan Halipa, Karl-Heinz Rumennigge, Haia Montana din Shanhai, Haira din Haifa, albumul lui AC/DC „High Voltage” şi Alunelul.

Citește în continuare »

„Să scriem un text împreună”, au fost, parcă într-o minte, Sergiu Bezniţchi, Doru Ciocanu şi Igor Guzun. Şi au ales cuvântul-îndemn, cuvântul-salut „HAI”.

Doru a avut prima replică: „Stimaţi prieteni, hi! Hai. Acestea fiind spuse, să vă spun un HAI-ku”.

„Un haiku e întotdeauna HAI-os. Şi hai să continuăm apoi cu un text în proză”, a zis Sergiu.

„Şi după asta să-l rugăm pe Hay Davay să publice pe blogul său aceste texte despre cuvântul HAI”, a propus Igor.

Deci, Haiku, de Doru Ciocanu: „Hi-high cu trestioara / Pân-la Haia Haikimara! / Şi-apoi o luăm hai-hui / Pe portalul nimănui”. Şi urmează o dezvăluire: „De fapt, autorul e Omar HAY-am, eu doar l-am tradus”.

Şi urmează primul alineat din textul lui Sergiu Bezniţchi: „Haina de haimana (hai, mâna sus, cine-i la fel!) a lui Mi-hai, care e mai di-hai ca a lui Marshall Bruce Mothers, mai că (totuşi, e vorba de cămaşă, că cam aşa am înţeles de la autor) nu e ca o zdreanţă”.

Până să urmeze deznodământul, Igor Guzun formulează definiţia cuvântului „HAI”: „Definiţia cuvântului „Hai” este Hi Definition”.

„Da eu să vă cânt un cântec. „Hai să dăm mână cu mână / Cei cu inima română…”, cântă Doru şi apoi schimbă fundalul sonor, cu Joseph Haydn, cel care a introdus menuetul ca mişcare de sine stătătoare, pentru a introduce un element senzual în continuarea prozei de dragoste a lui Sergiu.

„Veronica îi spuse lui Mihai într-o dimineaţă: „Hai să mergem, honey”. Un fel de „lets get high”. Aşa genii o iau hăi-sa, hai să fim sinceri… Mihai răspunse sec: „Kohai meni, kohai”. Și imediat a scris „Hai am un singur dor” şi „Iubind în haină…”. Şi îl fură dintre noi haita de lupi, vorbă la care Marian ar spune: „Ei, hai, că nu e chiar aşa…”. Hai, dacă zici, zic eu, că tu eşti preşeDINTE acum”.

Citește în continuare »

%d blogeri au apreciat asta: